9 lucruri care nu ar trebui sa existe

1. momentele cand altcineva miroase a parfumul lui;

2. cand pierzi un cercel/ cu Turnul Eiffel/ si ti-e dor de el;

3. astenia de primavara;

4. cartile in care te regasesti si te fac sa-ti pui intrebari si sa te analizezi o data la doua randuri. Iar cand le termini, iti dai seama ca n-ai retinut nimic din subiect, dar te-ai gandit la viata ta pret de 300 de pagini;

5. momentele cand nu ti-e bine, dar nici rau nu-ti e;

6. momentele alea;

7. momentele cand iti dai seama ca ai rostit cu voce tare prostia care iti trecea prin cap.

8. articolele siropoase;

9. articolele despre nimic :)

Citește mai mult


Mai raman in Barcelona

Barcelona e cel mai frumos oras din Europa, spun cativa dintre prietenii mei mai plimbareti. Din ce mi-au descris ei inainte sa ajung acolo pentru prima data, imi imaginam orasul ca un furnicar colorat, intr-o atmosfera in care te poti pierde.

Dupa cele 4 zile petrecute acolo, mi-am dat seama ca frumusetea Barcelonei e facuta tocmai din faptul ca te trece, de fapt, printr-o multitudine si diversitate de culori, de oameni, de trairi, experiente si atmosfere in care te pierzi.

(more…)

Citește mai mult


Suedezii au creat o bicicleta din spaghetti

Cand esti artist si vrei sa creezi, gasesti inspiratie in viata si in tot ceea ce te inconjoara. Asa a fost pe vremea lui Michelangelo, a lui Picasso si a lui Brancusi. Asa e de cand lumea. Insa lumea s-a schimbat, la fel ca interesele si preocuparile noastre cotidiene.

De aceea, imi permit sa numesc arta bicicleta creata de fotograful suedez Fabian Öhrn si art directorul Joakim Hedblad, facuta 100% din produse alimentare. Un amestec de spaghetti, carnati, grapefruit, morcovi, ghimbir, castraveti, branza si ulei de masline poate ca nu suna a cea mai buna reteta de salata, dar s-au transformat intr-o bicicleta colorata, in marime naturala.

(more…)

Citește mai mult


Bagajele – testul suprem al organizarii

Am de facut bagajele zilele astea. Pentru ca nu-s cea mai organizata persoana din lume, procesul dureaza cateva zile. Chiar daca impachetatul efectiv dureaza putin, imi ia mult pana ma hotarasc ce intra si ce ramane acasa. Problema e ca aproape mereu uit ceva. De cele mai multe ori, e un lucru care acasa nu mi se pare indispensabil, dar cand ajung la destinatie si nu il gasesc in bagaj, am impresia ca n-o sa ma descurc fara el.

Asa ca m-am gandit sa va descriu cum se desfasoara operatiunea impachetarea la mine si va rog sa-mi spuneti unde gresesc:

(more…)

Citește mai mult


You are not alone

Cat de mult va ia sa gasiti subject-ul ideal pentru mailurile pe care le trimiteti unor straini? Sa nu fie nici prea lung, nici prea scurt, sa nu semene a spam, sa nu fie nici boring, dar nici exagerat de familiar. De fapt, ideea e sa te pui in locul destinatarului si sa te gandesti ce ar putea fi atat de interesant incat sa-l faca sa deschida mailul.

(more…)

Citește mai mult


Lena Criveanu: Romania nu are presa de moda

Noi, romanii, suntem un neam de norocosi. Avem printre noi o multime de oameni talentati, care au investit in arta ani de munca si de pasiune, fara sa mai stie exact ce au pus mai mult. Problema e ca suntem atat de indiferenti, incat ni-i descopera altii.

Ca sa ajunga cunoscut (nu zic neaparat apreciat) in Romania, un creator de moda – pentru ca si moda e o forma de arta – trebuie sa fi facut mai intai o figura buna la show-urile din afara. As compara situatia asta cu efectul unui bumerang: ne loveste abia cand se intoarce.

Sambata seara, in Club Gaia, a avut loc prezentarea colectiei “In Tango Step”, a Lenei Criveanu. Am mers in backstage, unde se imbracau modelele, iar Lena ne-a vorbit putin despre colectie. Mi-a dat o explicatie si pentru problema de mai sus: in Romania nu exista presa de moda. Ziaristii nu isi dau interesul sa descopere ceva nou si prefera sa preia totul de-a gata. In lipsa unor stiri reale despre industrie – ca inventate sunt destule – informatia ramane intr-un cerc restrans de oameni pasionati, care au legatura intr-un fel sau altul cu domeniul.

(more…)

Citește mai mult


La inchisoare, intre judecata si justificare

Ceea ce devenim noi in viata e determinat de punctul din care plecam, drumul pe care il alegem si oamenii care ne sunt alaturi. Daca as fi adepta teoriei universurilor paralele, probabil as crede ca am un “eu” medic pe undeva, un alt “eu” artist si, dupa un drum intortocheat, poate ar fi ajuns printr-un univers si un “eu” naufragiat pe o insula pustie.

Ieri, intr-o vizita la Penitenciarul de femei din Targsor, m-am convins inca o data de ipoteza de mai sus. Din pacate, nu ne nastem toti in contextul potrivit. Nu zic ca nu ne putem schimba norocul, dar cu cat drumul e mai lung, iar influenta celor din jur e mai mare, cu atat e mai greu.

(more…)

Citește mai mult


Te poate ajuta Pinterest sa iti gasesti un job?

De cand am inceput sa folosesc Pinterest, am compatrat noua retea cu Facebook, Twitter si LinkedIn, la diverse aspecte. Am ajuns, inevitabil, si la partea legata de joburi. Te poate ajuta Pinterest sa iti gasesti un job? Cum?

N-au inceput inca recrutarile serioase prin Pinterest si nici nu stiu cat de departe vor merge, dar cred ca niste oportunitati suplimentare de interactiune nu strica niciodata.

(more…)

Citește mai mult


Spot pisicesc de nota 10

Nu mi-au placut niciodata pisicile. Poate pentru ca am avut toata copilaria catei. Sau poate pentru ca nu stiu cum sa ma port cu ele: sa le mangai si sa risc sa ma zgaraie sau sa le las in pace intru plictiseala? Singurul lucru legat de pisici care mi-a placut dintotdeauna e poezia lui T. S. Eliot.

Dar de cand au invadat internetul, parca au inceput sa-mi devina simpatice. Plus ca am o grasana gri care ma viziteaza aproape zilnic, cersind atentie. Ii vad urmele prin zapada din curte sau dau nas in nas cu ea in timp ce incearca sa patrunda prin efractie pe geamul deschis de la baie.

Asa am ajuns la concluzia ca avem cu totii gena dragostei pentru miorlaitoare, mai bine sau mai slab dezvoltata. Deci spotul de mai jos, facut pentru National Geographic, are toate sansele sa va faca sa zambiti. Nota zece pentru introducerea cliseistica a la carte, dar captivanta, si pentru surpriza de la final.

PS: Ce ziceti? Ar merge un documentar serios despre aceste pradatoare feroce?

Alte spoturi cu pisici aici, aici si aici.

Citește mai mult


Amnezie fotografica. Povestea unor amintiri pierdute

Marlon Brando&Montgomery Clift; Foto: awesomepeoplehangingouttogether.tumblr.com

Cand eram mica, mamaia avea acasa o comoda veche, din lemn cu miros de casa de bunici. In sertarul din dreapta jos stateau pozele familiei. Cu mama cand era mica, pe sanie, cu unchiul meu student, cu pantaloni evazati si motocicleta.

Altele erau cu bunicii mei in tinerete, la nunti, botezuri si petreceri campenesti, stand la un pahar cu prieteni si rude pe care nu le-am cunoscut niciodata. Era acolo chiar si celebra poza cu mine la un an, “chelie butelie”, cu sireturile in gura, poza pe care o are si acum tot familionul in biblioteca.

(more…)

Citește mai mult