Concurs Nemira: iti alegi singur premiul

Astazi am pentru voi un concurs organizat cu sprijinul editurii Nemira, care va ofera un premiu la alegere. Da, puteti castiga orice carte vreti voi de pe site-ul editurii :)

Insa pentru asta trebuie sa intrati in joc si sa-mi demonstrati ca sunteti material de detectivi. Datele problemei: m-am gandit la un cuvant format din patru litere. Ca sa-l aflati, va trebui sa descoperiti fiecare litera urmand indiciul care ii corespunde. Indiciile de mai jos sunt puse in aceeasi ordine in care sunt aranjate si literele in cuvant (primul indiciu va ajuta sa descoperiti prima litera etc).

Practic, va voi trimite catre cateva cuvinte pe care le gasiti pe site-ul Nemira, in descrierile unor carti, iar din acele cuvinte va voi indica ce litera sa alegeti. Haideti, nu e greu deloc.

(more…)

Citește mai mult


Sa te-ndragostesti de Bucuresti

Saptamana asta sunt ghid turistic prin Bucuresti si am o misiune dificila: sa fac niste oameni care vin din locuri mai curate, mai civilizate si ceva mai racoroase in perioada asta sa se indragosteasca de Capitala.

Imi amintesc ca, la prima mea vizita mai serioasa prin Bucuresti, am ajuns din intamplare prin pasajul Villacrose. Am stat la o terasa de acolo si mi-a picat cu tronc pe loc centrul vechi. Apoi, de fiecare data cand reveneam, faceam popas la un ceai si-o narghilea intr-una din cafenelele de acolo.

Acum am pe lista cateva dintre obiectivele conventionale, dar ma intereseaza mai mult cele neconventionale. Vreau sa caut surprizele de care o sa-si aminteasca, asa cum a fost pentru mine Villacrose: strazi, cafenele, cladiri si mai putin muzee. Asadar, mi-ar fi de folos niste recomandari si din partea voastra. Poate am uitat eu ceva sau poate sunt locuri frumoase prin orasul asta in care n-am ajuns pana acum.

Ce este de neratat intr-o vizita prin Bucuresti? Dar purtati-ma in afara traseului turistic clasic, va rog :)

Citește mai mult


Vrei sa fii foarte, foarte bun la ceva?

Atunci apuca-te de mic. E solutia sigura pentru a face performanta. Daca m-as apuca eu acum sa joc tenis opt ore pe zi, tot n-as reusi sa fiu la acelasi nivel cu fetele care joaca zilele astea la BCR Ladies Open Romania.

Am fost astazi la Arenele BNR, la doua meciuri, si am plecat de acolo cu aceeasi idee ca anul trecut: sportivii de performanta se formeaza din copilarie. Mi-a confirmat asta si domnul S, tatal unui fost campion international de juniori la tenis.

Si-a dat fiul la tenis de cand era mic, iar pe la varsta de 15 ani a inceput sa aiba rezultate. A fost multiplu campion international la categoria lui de varsta, mi-a povestit cu mandrie domnul S. “De exemplu, Hanescu nu l-a batut niciodata”.

(more…)

Citește mai mult


Scranteli femeiesti

Uneori, la multe aspecte, am impresia ca gandesc exact ca un barbat. Asta pana cand imi amintesc de cate o scranteala 100% femeiasca de care nu pot sa scap.

De exemplu, urasc sa merg prin magazine. Stiu ca pentru majoritatea fetelor e ca un pelerinaj la locurile sfinte – musai de facut o data pe luna, dar mie mi se pare oribil. Ma dor picioarele, nu mai vad bine, nu-mi place nimic, obosesc si ma plictisesc. Iar daca petrec prea mult timp in cabina de proba, devin claustrofoba. De cele mai multe ori stiu deja ce vreau si aplic tactica “hit and run” sau “am intrat, am cumparat, am iesit”.

(more…)

Citește mai mult


Doua filme de weekend

Azi am sa va recomand doua filme numai bune pentru weekend – unul e un horror mai vechi, din 2008, iar celalalt e nou si mai introspectiv.

Martyrs – e cel mai de groaza film de groaza pe care l-am vazut vreodata. Nu e genul cu prea mult suspans, ci cu foarte multa suferinta provocata de niste minti bolnave. Nu stiu daca rezistati pana la final. Eu am rezistat cu greu, iar in noaptea aia am visat ca sugrumam o pisica. Merge pentru senzatii tari, dar daca ramaneti cu sechele, sa nu ziceti ca nu v-am zis. E un film bun si e musai sa il vedeti daca va place genul (eu deocamdata n-am de gand sa il vad a doua oara).


 

Seeking a friend for the end of the world – tocmai a aparut in cinematografe si mi-a placut mult. E despre cum decurge viata atunci cand stii ca in cateva zile vine sfarsitul lumii si nu mai ramane nimic. In rolurile principale sunt Keira Knightley si Steve Carell si recunosc ca imi era dor sa o vad pe Keira intr-un rol diferit fata de cele din ultimii ani. Are si cateva scene foarte comice, mai ales cele in care vezi ca pentru unii viata continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, iar ceilalti simt nevoia sa traiasca la maximum ultimele zile si sa faca tot ce n-au facut in restul vietii.

IMDB incadreaza filmul si la romance si ii da nota 7,2. Pentru mine, povestea de dragoste a ramas pe locul doi. Mai interesant mi s-a parut ca te face sa te intrebi cum ti-ai petrece ultimele zile si cu cine. Iar apoi sa te gandesti inca o data si sa-ti dai seama daca raspunsurile tale sunt cu adevarat sincere si sunt exact ceea ce ai alege daca ai fi in situatia celor doua personaje principale. E un film care te face sa iti construiesti mai multe scenarii de final posibil, dar abia cand vezi care dintre ele a fost mai aproape de realitate iti dai seama ce idee vrea sa scoata in fata.

Citește mai mult


The best things we never had

Mi se pare ca ne straduim atat de mult sa obtinem lucrurile care ne plac in viata, incat uitam cat e de important sa traim experiente care nu ni se potrivesc. N-am sa le numesc esecuri, pentru ca invatam lectii mai valoroase atunci cand ne dam seama ca un drum nu e pentru noi decat atunci cand avem un sentiment comod ca totul e, in mare, ok.

Am zilele astea o mare recunostinta pentru toate lucrurile care nu mi-au iesit. Daca as fi incercat sa ma schimb eu astfel incat sa ma potrivesc unui context, as fi fost tare nefericita azi. Acum cativa ani ma visam medic militar. Dar daca n-as fi intrat in sistem si nu l-as fi cunoscut, as fi ramas cu impresia ca mi se potriveste. Si n-as fi trait experientele care mi-au aratat pentru ce drum sunt croita, de fapt.

La fel a fost si cu presa. Am iubit meseria asta si inca o iubesc, chiar daca nu o mai practic. Dar felul in care se face presa in Romania nu e pentru mine. Am invatat cat de mult pretuiesc libertatea si ca spiritul meu critic e dureros mai ales pentru mine.

Vedeti, asta e partea buna in lucrurile care nu functioneaza: ne fac sa ne dam seama cine suntem cu adevarat si ce ne dorim. Mi se pare mai importanta incercarea si constientizarea acelui “nu merge”, care ne face sa taiem de pe lista o optiune, decat impresia deseori artificiala ca suntem bine si multumiti de alegerile facute. Pentru ca ne aminteste sa cautam in alta parte, in viitor sau in trecut, zona aia in care ne simtim noi insine.

 

Citește mai mult