Traseul Bâlea – Vf. Moldoveanu și înapoi într-o singură zi

moldoveanu-varf

 

Dacă te bate gândul să faci traseul de la Bâlea Lac până pe Vârful Moldoveanu și înapoi în aceeași zi, gândește-te la 3 aspecte:

  •  ești într-o formă peste medie,
  • ai niște bocanci buni,
  • ai sau nu rău de înălțime.

Făcut în două sau mai multe zile, devine totuși un traseu accesibil oricui.

Vârful Moldoveanu a fost mereu pe lista mea. Cel mai înalt vârf din țară, despre care învățam la geografie, e un loc în care merită să ajungi cel puțin o dată în viață. Și cum verile trecute n-am reușit să îi facem loc printre nunți, mare, maratoane și alte planuri, când am prins un weekend liber anul ăsta, am și bifat plecarea în calendar.

O singură mică problemă: din cauza unor neprevăzute, dintr-un weekend liber totul s-a transformat într-o zi liberă. Așadar, nu am mai avut două zile de făcut traseul, ci una singură. Și a fost un adevărat tur de forță, pentru că am făcut cale întoarsă la București imediat după ce am coborât de pe munte.

București – Bâlea și pornirea spre Moldoveanu

 

Am plecat vineri seară din București, pe la 20.00, iar pe la 12 noaptea eram la Bâlea. Ne-a prins ploaia pe Transfăgărășan, ne-au sărit zeci de broaște în cale, dar am ajuns cu bine. Am pus cortul chiar lângă lacul Bâlea. Nu vedeam nimic, era beznă completă, destul de răcoare, dar știam că a doua zi ne vom trezi cu o priveliște nemaipomenită și așa a fost.

Ceasul a sunat la 06.00, am trezit-o pe prietena Cătălina care dormea în mașină, am mâncat, ne-am echipat și la 7.30 am pornit urcarea. 

Am plecat cu speranța că vom reuși să facem traseul în aproximativ 10 ore. Estimările de pe site-urile de munte sunt pe la 14 ore, dar știam că mereu scoatem mai puțin decât scrie pe plăcuțe. Evident, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea de pe munte. Am făcut 12 ore fix, cu tot vreo 45 de minute adunate de pauză, în condițiile în care am avut un ritm destul de energic.

transfagarasan

Traseul Bâlea – Moldoveanu și înapoi

 

Traseul de creastă de pe Vf. Moldoveanu e un traseu greu, nu e o plimbare la pas prin pădure. Traseul e foarte bine marcat, nu ai nicio șansă să te rătăcești. Urcarea începe de la Cabana Bâlea, urmând traseul marcat cu triunghi albastru:marcajbalea

La Șaua Capra, marcajul se schimbă și am urmat dunga roșie: marcajsauacapra

La Vf. Viștea Mare, când mai sunt doar vreo 20 min. până pe Moldoveanu, am urmat marcajul cu punct roșu:marcajvisteamoldoveanu

Din păcate, n-am avut parte de o vreme prea bună. A fost ceață pe 90% din traseu, iar la întoarcere ne-a prins și o mică ploaie. Potecile de pământ erau mărginite de iarbă plină de rouă. Puteai să aduni un pumn de apă dintr-un mănunchi de iarbă, iar picurii de ceață ni s-au așezat și nouă pe gene și sprâncene. Din cauza ceței n-am avut cine știe ce priveliști, deci nici fotografii prea multe nu am făcut. Partea bună a faptului că nu vedeam nimic în jur a fost că am scăpat de orice urmă de rău de înălțime.

Traseul complet pe care l-am făcut, cu tot cu estimările de timp de pe indicatoare, a fost:

Cabana Bâlea – Șaua Capra (sosire estimată pe indicatoare – 30 min) – Lacul Capra – La trei pași de moarte – Portița Arpașului – Lacul Podul Giurgiului – Șaua Podragului (5 ore de la Bâlea) – Vf. Viștea Mare (timp estimat: 40 min – 1 oră de la Șaua Podragului) – Vf. Moldoveanu (încă 20 min de la Viștea) și înapoi pe același drum. Total oficial de pe indicatoare: 6:30 – 7h și tot atât la retur. Se adaugă suplimentar pauzele.

 

harta-balea-Moldoveanu

 

 

La Șaua Capra am ajuns destul de repede și n-am recunoscut zona (tot ceața e de vină). Dar am văzut indicatorul care anunța marcajele din continuare și ne-am dat seama că suntem în grafic.

Primul hop a fost zona numită La trei pași de moarte. Este o porțiune cu lanțuri și cabluri în care trebuie să stai bine cu echilibrul. Se traversează niște porțiuni fără potecă, doar cu scobituri în piatră. Cum pietrele erau ude, ca și lanțurile, iar în jos era hău și ceață, am avut niște emoții. Îți trebuie neapărat bocanci sau adidași de munte cu talpă antiderapantă. Eu am purtat adidașii de trail run și a fost ok, deși m-am temut să nu-mi alunece crampoanele din cauciuc pe piatra udă.

La întoarcere ne-a fost ceva mai greu pe bucata asta. Eram deja foarte obosiți, ploua, picioarele nu ne mai ascultau la fel de mult și, după ce că aveam palmele umflate de la efort, ne și înghețaseră pe lanțurile reci și ude. Dar încă mai aveam simțul umorului, așa că ne-am gândit că un nume mai potrivit era La un pas de moarte. Doar atât lipsea. Ok, gata, că nu vreau să te sperii.

Revenind la drumul spre Moldoveanu, am trecut cu bine de porțiunea cu lanțuri și noi, și un grup de moldoveni puși pe glume. Următoarea provocare a fost o coborâre foarte abruptă, toată numai stânci și pietre, care părea să nu se mai termine. La retur am făcut-o aproape în cățărare, a fost skyrace direct.

Pe alocuri chiar vedeam marcaje cu 2×2, pentru că pe 15 august va avea loc cursa 2×2 Race, un maraton în care se pleacă de la Bâlea și se fac vârfurile Moldoveanu și Negoiu în aceeași zi. Chiar glumeam că, dacă îmi vine vreo idee să mă înscriu, rog pe toată lumea să nu mă lase.

Am ajuns, pe rând, pe la toate punctele de pe traseu. La Podul Giurgiului ne-am dat seama că suntem aproximativ la jumătatea drumului spre vârf și ne-am bucurat când am aflat de la un grup pe care l-am întrecut că ei porniseră cu o oră înaintea noastră. Ne mișcaserăm repede.

 

varful-moldoveanu

 

 

Sâmbăta e o zi plină în Făgăraș și m-am bucurat să văd atât de mulți iubitori de munte. A fost foarte multă lume pe traseu, deși cei mai mulți se cazau la Podragu și făceau drumul în două zile. Prin urmare, la întoarcere am întâlnit doar câțiva temerari pe drum, pe când la dus era aglomerat. Am întâlnit vreo 4-5 grupuri de turiști străini – militari germani cu corturi în spinare, puști de liceu care nu aveau idee cât mai e până pe vârf, un cuplu de tineri care ne-au rugat să-i ajutăm să se localizeze pe hartă și alții.

Probabil de aglomerație s-au ferit și marmotele și caprele, pentru că n-am văzut nici una. Dar era plin de băleguța lor peste tot. Cred că trebuia să luăm un bilet la Loto la întoarcere, atât de plini de “noroc” eram pe adidași. În schimb, atenție la câinii de stână. Am dat nas în nas cu vreo doi și, deși de noi au fugit, i-am auzit lătrând nu tocmai prietenește.

Ultimul hop al traseului a fost V-ul de la Vf. Viștea, cu 15-20 minute înainte de Moldoveanu. E o trecere acolo care ar fi destul de ușoară dacă nu ar fi un hău de 2000 de metri sub ea.

Dar cu toate emoțiile și cu tot efortul, când am ajuns în vârf ne-am bucurat să vedem că am făcut doar 5 ore și jumătate până acolo. Am luat o pauză de 30 de minute în care am mâncat și ne-am pozat cu steagul monarhist și am pornit înapoi.

 

urcare-pe-moldoveanu

 

 

Și din cauza ploii mărunte care începuse, și din cauză că am pornit la drum încrezători în targetul de 10 ore sau chiar mai puțin, pe la ora 16.30 eu începusem să obosesc și nici unul dintre noi nu prea mai avea răbdare. Aveam impresia că mai avem doar 30 de minute până la Bâlea. De fapt, am mai făcut 3 ore. Timpul trecea greu, traseul era dificil, mai ales că La trei pași de moarte era frig și ploua, iar pe porțiunea cu stânci abrupte ne-am cam pierdut energia.

Pe finalul traseului nu ne mai bucuram așa de mult de el. Poate dacă vremea ar fi fost mai bună și am fi avut priveliștile pe care le așteptam, am fi părut totul mai ușor. Dar așa, am ajuns la concluzia că o urcare pe Moldoveanu e ideală în cel puțin două zile, ca să ai timp să te odihnești, să admiri și să te bucuri de traseu.

 

urcare-moldoveanu

 

Concluzii

 

Bâlea – Moldoveanu și înapoi într-o singură zi e o încercare grea, dar posibilă. Nouă ne-a fost destul de greu, deși suntem cât de cât antrenați pe la maratoane. Vrem să ne întoarcem și să-l facem și pe vreme bună, în două zile, pe îndelete.

Am întâlnit mai multe grupuri care au renunțat să mai ajungă pe vârf. Unii au obosit, unii nu erau echipați, alții voiau să se întoarcă la fel ca noi, în aceeași zi, dar și-au dat seama că nu reușesc să facă asta pe lumină. Nu te demoraliza dacă îți dai seama că nu poți face traseul până la capăt. Chiar și noi ne-am propus ca, dacă nu reușim să ajungem pe vârf în cel mult 6 ore, să ne întoarcem înapoi. Altfel nu puteam pleca spre casă pe lumină, iar condusul după 12 ore de efort continuu e oricum chinuitor. În plus, nu e bine să forțezi nota și să riști când nu cunoști muntele.

Timpul de coborâre poate fi egal sau chiar mai mare cu cel de urcare dacă faci coborârea în aceeași zi. Nu e tocmai urcare și coborâre, ci urcări și coborâri succesive care la retur devin coborâri și urcări.

 

Unde te poți caza la Bâlea

 

Dacă îți place să stai la cort îl poți instala în campingul de la Bâlea Lac. Nu știu cât costă camparea, noi am ajuns prea târziu și am plecat prea devreme, nu ne-a întrebat nimeni nimic. În timpul nopții a fost destul de gălăgie de la discoteca din cabana Bâlea, care s-a terminat abia spre dimineață.

Mai poți campa și mai sus, pe traseu, deși e ceva mai dificil pe măsură ce crește altitudinea și nu ai alte variante în cazul în care începe vreo furtună pe munte.

Ia-ți la tine sac de dormit gros (eu mi-am luat unul care ține cald și la -24 grade) și, dacă ai cum, saltea gonflabilă. Deși a fost frig, am stat ca la 5 stele.

Parcarea la Bâlea costă 5 lei/zi.

Dacă preferi patul, poți rămâne peste noapte la Cabana Bâlea sau la Cabana Paltinu (nu are recenzii prea bune).

Pe traseu te poți caza la Cabana Podragu sau la Refugiul Viștea Mare (în sacul de dormit).

camping-balea-lac

 

Cum să te echipezi în Făgăraș vara

 

  • Bocanci sau adidași de munte cu talpă antiderapantă
  • Cort + sac de dormit de iarnă + saltea gonflabilă dacă campezi
  • Bluză termică/polar, un maieu tehnic pe dedesubt și o foiță impermeabilă cu glugă + încă o bluză termică de rezervă
  • Pantaloni și șosete din material sintetic, care se usucă ușor
  • Frontală
  • Bețe de tură, dacă te ajută
  • Head/fes și mănuși cât de cât aderente (vei avea nevoie de ele pe pietre și pe lanțuri)

Alte detalii

 

Ia-ți rezerve de mâncare și de apă. Pe traseu există vreo două-trei izvoare de la care poți reumple sticla dacă ești ok cu apa nepotabilă (lângă unul chiar lăsase cineva un pahar din plastic, sugestiv, pentru următorii turiști).

Ia-ți haine de schimb – încălțăminte, șosete, bluze

Există variante mai ușoare de a ajunge pe Moldoveanu: prin Valea Rea, de exemplu.

 

Citește și despre Valea lui Stan – traseu de o zi cu o doză de adrenalină

 

 

20 păreri despre “Traseul Bâlea – Vf. Moldoveanu și înapoi într-o singură zi

  1. mie imi place mai mult de la cabana capra, ajungi cu masina cam in 4 ore din Bucuresti , pe la Curtea de Arges..de acolo fereastra zmeilor, 3 pasi..merge in aceasi zi daca pleci in aceasi zi din Bucuresti , nu neaparat de vineri seara, a doua zi poti incerca Negoiu si Lespezi de la Piscu Negru.

    1. @Daniel, mersi pentru sugestie. Mi-am propus sa ma intorc cand se mai incalzeste vremea si cand se mai lungeste ziua si sa incerc si alte variante de traseu, nu doar pe la Balea.

    2. Cu cine pot sa iau legătura ca la anul în vara lui 2017 sa merg și eu pe vârful moldoveanu . Nu cunosc nici un prieten care ar putea sa vina cu mine și singur e foarte periculos nu are rost . Mulțumesc și va respect

      1. @Gheorghita, iti recomand sa cauti pe facebook grupuri de oameni care fac trasee montane si sigur vei gasi cu cine sa faci echipa, ca e un traseu foarte iubit.

  2. acum doi ani am facut Moldoveanu cu fata mea atuncu in varsta de 13 ani..am impartit in 3 zile cu 2 nopti la Podragu..anul trecut a urmat Negoiu intr o zi de la Balea Lac..dar am fost terminati seara..si tin sa zic ca au fost primele ei experiente montane..

  3. Și eu sunt interesat de traseul Bâlea -Moldoveanu într-o singurã zi.
    Sâmbătă am făcut Bâlea -Negoiu în 8 ore.

  4. Multumim de comentariu. Am facut recent acelasi traseu dar cu dormit la Fereastra Zmeilor si Vistea. Timpii tai sunt extraordinari de buni, poate prea buni? De exemplu ai zis Saua Podragului – Vistea 45 min – 1 ora. Imposibil! De la Saua Podragului o ora este doar pana la baza urcusului spre Vistea, care iti mai ia vreo juma de ora pe putin. 5 ore jumate Balea-Moldoveanu? Poate, daca si alergi putin. Altfel sunt cam 7 ore jumate-8: 2 ore jumate Balea-Fereastra Zmeilor; 2 ore Fereastra – Saua Podragului; 2 ore jumate Saua Podragului – Vistea Mare; + inca 20 min pe Moldoveanu;

    1. @Cosmin, nu stiu daca sunt asa imposibili, cred ca depinde de antrenament. Noi nu ne-am miscat ff repede, stiu muuulte persoane care fac traseul asta in mult mai putin timp, dar si mai multe care-l fac in si mai mult timp :)

  5. Buna Carmen,

    Ne-am propus si noi sa facem Balea – Moldoveanu intr-o zi, peste 3 saptamani, in ultimul weeknd din august. Detaliile de pe site-ul tau sunt excelente si o sa ne folosim de ele din greu :).

    Noi ne-am propus sa fim gata de plecare cat mai de dimineata ca sa avem cat mai mult timp pe lumina. As mai avea eu o intrebare: cam la ce ora se lumineaza suficient ca sa putem incepe catararea de la Lacul Balea (6:00 AM?) si care ar fi ultima ora la care sa ne propunem sa ajungem inapoi la Balea inainte sa fie prea intuneric (9:00 AM)?

    Multumesc mult,
    Doru

    1. In perioada asta cred ca la 6.00 e inca intuneric, dar pana urcati un pic se mai lumineaza. La 21 nu stiu ce sa zic, daca va mai fi lumina sau nu. Dar cel mai bine sunati la Balea la o cabana sa va interesati :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>