Raport de Urbatlon – alergare, baie cu spumă și obstacole

Foto - Ovidiu Salavastru
Foto – Ovidiu Salavastru

 

Weekendul trecut, dacă tot n-am plecat nicăieri, am participat la Urbatlon, o cursă cu obstacole aflată la a treia ediție, dar despre care eu abia anul ăsta am aflat. A fost de departe cea mai distractivă cursă la care am fost vreodată, cu obstacole-surpriză și cu provocări total neașteptate.

Cum vă povesteam, Urbatlon nu este o cursă competitivă, ci una făcută cu scop de entertainment și mișcare pentru participanți cu orice nivel de antrenament. Prin urmare, la start s-au adunat oameni din diverse companii, părinți și iubitori de mișcare mai puțin competitivi. Dacă ar fi fost un eveniment cu premii, sigur s-ar fi înscris sportivi mai rapizi și poate asta i-ar fi descurajat pe cei mai puțin pregătiți.

M-am văzut la Arena Națională cu Pyuric, care a avut weekendul trecut câte o competiție în fiecare zi – Urbatlon sâmbătă și crossul Happy Moves duminică. Ne-am amuzat la start că e prima dată când pornim și noi din față, pentru că de obicei suntem la coada șirului.

 

În ce a constat traseul

 

Traseul are 5 km, dar la finish mă simțeam ca după 3,5 – 4 km maximum. Au fost 9 probe în total și mai jos le găsiți pe preferatele mele.

La start am avut alergare, apoi am ajuns într-un punct în care antrenorii World Class ne-au pus să facem câte 5 coreene. După coreene am urcat pe scări spre culoarele Arenei Naționale. Acolo am înconjurat o porțiune din Arenă, pe sus, după care am intrat în tribune, urcând și coborând seturi de 5-6 trepte. Parcă nu se mai terminau! Deja începusem să mă gândesc cu emoții la diferența de nivel care mă așteaptă weekendul ăsta, la Retezat SkyRace.

Am coborât din tribune și am avut încă câteva puncte interesante – slalom printre rafturi cu un cărucior de cumpărături, alergare cu un colet în brațe, alergare prin anvelope, traversarea a două autobuze RATB în alergare, traversarea unor paleți și, preferatul meu, un tobogan gonflabil în care am nimerit în același timp cu doi concurenți.

De mult priveam cu jind la copiii din parcurile de distracții care se dau în castele și tobogane gonflabile, așa că mi-am făcut și eu damblaua cu ocazia asta. Singura problemă a fost că e absolut imposibil să îți ții echilibrul pe un astfel de obstacol de grădiniță și, când am ajuns acolo, erau deja doi concurenți picați care încercau să se ridice și nu reușeau. A fost ca-n Stan și Bran, dar până la urmă am reușit cu toții să scăpăm, iar kinderii care reușesc să se joace în așa ceva au câștigat respectul meu veșnic.

Finalul a fost apoteotic și perfect pentru căldura care deja devenise apăsătoare. Dacă startul a fost la ora 11, soarele începuse deja să ardă, așa că piscina cu spumă de la finish a fost exact răcoreala de care aveam nevoie. Bine, eu nici nu mi-am dat seama că e finishul, credeam că mai e ceva de alergat și eram încă în viteză.

Toată lumea mi-a zis că sunt prima fată care trece de finish, dar în clasament apar a doua. Oricum este ultimul eveniment din lume în care contează clasamentul și nu venisem pentru competiție, ci pentru ceva mai distractiv și fără niciun fel de presiune. A fost, totuși, un antrenament serios – am lucrat picioare, brațe, echilibru etc.

Din punct de vedere organizatoric nu am de ce să mă plâng. Moderatorul a explicat clar la microfon tot ce avem de făcut, a avut loc o încălzire cu antrenorii de la World Class, au fost apă și paste pentru toată lumea și atmosfera chiar a fost relaxată.

Dacă nu ați fost până acum la Urbatlon, la anul nu aveți voie să îl ratați. După experiența asta, eu aș face câte un traseu cu obstacole în fiecare săptămână :)

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>