E veche gluma din desen, dar e actuală. Zilele astea mă tot conving că oameni care ar putea da lumea peste cap – freelanceri sau agenţii – aud jumătate, înţeleg un sfert şi execută 10% din ce vrea clientul.
În ultimii 6 ani am fost de toate părţile baricadei până am ajuns la zgârcitul şi nenorocitul de client (glumesc, e cel mai tare job din viata mea ). Iar dacă vorbim despre cum va evolua industria de PR, aş vrea să reiau câteva idei care ar putea ajuta agenţiile, clienţii şi bloggerii să vorbească aceeaşi limbă.
Păi, în primul rând, începi prin a studia ce fac alţii. Iar weekendul trecut, cine a intrat în Cafeneaua F64, a putut vizita în amănunt o serie de fotografii nud făcute de Cristian Niculae şi Dan Nichiţiu, de la Glamography. Despre talentul lui Cristi şi al lui Dan nu vă mai spun nimic. Fotografiile lor sunt peste tot, de la albumele din Vault până la pictorialele din Cockaigne.
Vă spun doar despre ei – în anii de când ne ştim am observat că, pe lângă pasinea cu care îşi fac treaba, sunt şi foarte hotărâţi când vor ceva, iar perseverenţa îi ajută să evolueze frumos. Iar astea, domnilor, sunt calităţi care le fac pe fete să vrea să fie fotografiate, chiar şi nud Iată cum a fost:
Ei bine, după analiza preliminară, te apuci efectiv de treabă. Iar dacă eşti începător, ai şansa să furi meserie de la Dan Beşliu, lector la Academia Canon. Dan a început ca fotojurnalist, iar apoi a deschis Şcoala de Fotografie. Acum, cu ajutorul Canon, a pornit o serie de cursuri într-un singur modul, de o zi, unde predă un fel de iniţiere în fotografie – tehnică, genuri, setări etc.
Academia Canon e pentru cei ca mine, care abia au învăţat ce e ăla balans de alb şi cum se schimbă expunerea, dar vor să îşi folosească aparatul la cât mai mult din potenţial. Cursurile se ţin o dată la două săptămâni, sâmbăta, iar fiecare ediţie durează o zi întreagă – de la 10.00 până la 17 (sau până îţi lămureşte Dan toate întrebările). Vestea bună este că, dacă ţi-ai cumpărat în ultimul an un aparat sau un accesoriu DSLR Canon, plăteşti doar 50 de lei pentru acest curs.
Iar după toate astea rămâne partea cea mai simplă – să găseşti nişte femei expresive şi dezinhibate, care să-ţi pozeze goale
Când te apucă dorul de ducă, ai mintea în zece părţi – să nu uiţi să împachetezi încărcătorul, să nu uiţi să printezi biletele de avion, să verifici ce benzinării ai în drum, să-i laşi mâţei ceva în castron etc. E bine să fii organizat, însă e posibil să nu-ţi iasă întotdeauna. Şi nu vrei să-ţi strici toată vacanţa pentru că ai luat bilete greşite sau ai rămas în pana … şoferului începător.
Vreau să vă recomand două aplicaţii pentru călătorii care vă mai iau de pe cap o parte din griji.
Toată lumea vorbeşte în perioada asta despre storytelling nu pentru că ar fi inventat apa caldă, ci tocmai pentru că scriitura s-a îndepărtat mult de modelul acela care ne ţinea atenţi şi ne făcea să iubim povestea din spatele rândurilor.
Acum ceva vreme citeam un eseu scris de Mark Twain – How to tell a story (poate fi citit online aici sau descărcat ca ebook gratuit). Eseul se leagă mai mult de oralitatea stilului, dar e amuzant felul în care reuşeşte să o transpună în scris.
Zilele trecute am mai dat peste o lecţie preţioasă, scrisă tot de Mark Twain – Who is Mark Twain? În două minute, îţi explică ce tipuri de public ai şi pe care dintre cititori ar trebui să urmăreşti să îi mulţumeşti. Se leagă şi cu ce spuneam în începutul acestui articol – cititorii pot să adoarmă după primele două rânduri.
E plin internetul de tutoriale si sfaturi despre cum se scrie un text bun. Nu vreau sa le repet, ci sa impartasesc cu voi cateva trucuri pe care le folosesc cand vreau sa scriu un text care sa fie citit de la cap la coada.
Nu exista text prea lung – un text bun poate sa aiba si 5 pagini. Un text prost te plictiseste in jumatate de pagina. Ca sa fii sigur, nu scrie lung daca poti scrie scurt. Cand am indoieli, dau cuiva textul la citit si il rog sa imi spuna unde se plictiseste. De acolo incep sa editez.
De cand am inceput sa folosesc Pinterest, am compatrat noua retea cu Facebook, Twitter si LinkedIn, la diverse aspecte. Am ajuns, inevitabil, si la partea legata de joburi. Te poate ajuta Pinterest sa iti gasesti un job? Cum?
N-au inceput inca recrutarile serioase prin Pinterest si nici nu stiu cat de departe vor merge, dar cred ca niste oportunitati suplimentare de interactiune nu strica niciodata.
Citeam ieri anuntul de job postat de Andrei si m-a amuzat titlul: “Caut un om“. Nu project manager, nu advertiser, ci om.
Dar e cuvantul care descrie cel mai bine ce trebuie sa fie cineva care lucreaza in comunicare, indiferent de mediu. Si am sa sustin ipoteza asta folosind ideile pe care mi le-am notat ieri la Social Media Summit Bucuresti. Multe sunt idei discutate si rasdiscutate, dar degeaba: tot nu vorbim ca oamenii in online.
Sunt 7 luni de cand monitorizez saptamanal campaniile din blogosfera. Cand am inceput eram deja si blogger, si cititor, si om de agentie. Vreau, nu vreau, monitorizarea ma obliga sa citesc in jur de 700-800 de articole pe saptamana din reader. Zilnic, inclusiv bloggerii care nu imi plac, inclusiv subiectele pe care altfel nu le-as citi.
Citind aproape tot ce scriu bloggerii inclusi in campanii (dar nu numai ei), in mintea mea s-a conturat o realitate actuala a online-ului. Va las mai jos cu cateva concluzii si astept sa-mi spuneti cu ce sunteti si cu ce nu sunteti de acord:
Un click gresit pe facebook e ca o boala transmisibila: te trezesti cu reactii si efecte secundare la mult timp dupa ce ai facut greseala. Iata de ce trebuie sa tii cont ca sa iti fie mai usor sa depistezi virusii de pe Facebook inainte sa-ti umple wall-ul cu dracovenii.
1. Virusii vin sub forme ascunse: link-uri, evenimente, chiar si check-ins. Un lucru au in comun: daca dai click/accept/allow, wall-ul tau si wall-urile prietenilor tai vor deveni terenul lor de destrabalare.
La invitatia Dianei Oancea si a lui Octavian Palade, ieri am fost in direct la emisiunea trend.net, difuzata pe Romania Libera TV si Radio Lynx.
Am vorbit despre campanii, bloguri, Facebook si alte subiecte publicitare. Mi-am amintit pe parcursul discutiei despre cele mai bune campanii din social media de anul trecut si de paginile mele preferate de brand de pe Facebook.
De asemenea, am incercat sa proiectam cateva scenarii privind campaniile care vor folosi noul timeline sau cum vor arata paginile de brand cand (si daca) acesta va functiona si pe pagini. Nu ca am fi noi mari experti, dar eu cel putin chiar sunt curioasa in legatura cu traznaile care or sa apara.
Asta a fost unul dintre subiectele despre care ar fi meritat sa mai vorbim, dar s-a terminat totul asa de repede Zau, cand auzi ca stai o ora in direct, ai impresia ca o sa ramai in pana de subiecte. Dar chiar cand imi venise mie cheful de vorba, ne-am trezit ca mai erau cateva minute din emisiune.
E veche gluma din desen, dar e actuală. Zilele astea mă tot conving că oameni care ar putea da lumea peste cap – freelanceri sau agenţii – aud jumătate, înţeleg un sfert şi execută 10% din ce vrea clientul.
). Iar dacă vorbim despre cum va evolua industria de PR, aş vrea să reiau câteva idei care ar putea ajuta agenţiile, clienţii şi bloggerii să vorbească aceeaşi limbă.
