In aprilie scriam despre un grup de facebook creat de tulceni pentru a face drumul Bucuresti-Tulcea si retur mai repede si mai ieftin, adica prin carpooling – un fel de autostop virtual. Pe vremea aia, grupul avea 800 de membri. Azi are 2200
Deja stiu foarte multa lume care a ajuns la Tulcea sau inapoi la Bucuresti prin metoda asta. Am mers si eu asa, o data la dus si o data la intors. E mai rapid si mai ieftin decat trenul, dar ramane mereu intrebarea legata de cat este de bun soferul.
Partea amuzanta e ca Tulcea e mica, iar cei de pe grup se cunosc in proportie de 90% unii pe altii, macar din auzite sau din vedere, asa ca nu ai sentimentul ca mergi cu straini. “Ah, tu esti sora lu’… fratele lu’… care a facut liceul la, in clasa cu…”.
Intre timp, am observat ca au aparut si alte grupuri de genul asta. Unul e destinat rutei Bucuresti – Vama Veche (sau Constanta) si mai exista inca unul, mai general, pentru destinatii din toata tara – carpooling.ro. Pe grupul pentru Vama sunt doar vreo 230 de membri, deci are potential. Poate mai creste la anul, ca acum e pe sfarsite sezonul.
Oamenii care n-au fost niciodata in Delta au impresia ca e greu de ajuns acolo. Da, varianta scurta a drumului Bucuresti-Sfantu Gheorghe (cu masina si cu nava rapida) se face in vreo 5 ore, iar varianta lunga (cu trenul si cu nava clasica) se face in de doua ori pe-atat. Dar si drumul pana la Mamaia dureaza 6 ore uneori.
Oamenii care n-au fost niciodata in Delta nu stiu ce-i aia o malasolca sau o scordolea ca la mama ei acasa. Sau ca la doamna Adelina, bucatareasa lipoveanca rea de gura.
Pentru 30 de lei de caciula, ii primeste pe turisti cu doua feluri traditionale de mancare, cu vin rosu fara pic de apa in el, plus pisici jucause cu nume sonore (Sofocle, Tilica) si conversatie, ca sa nu se plictiseasca musafirii. Sotul ei, domnul Emil, e pescar si e plecat de-acasa in timpul zilei. Dar daca il prindeti, va povesteste la fel de frumos despre evolutia turismului in Delta precum si despre efectele incalzirii globale la o crestere a temperaturii medii de peste doua grade Celsius. Probabil are un radio in barca si asculta conferintele de mediu in timp ce intinde plasele.
Gandeste-te la persoana langa care iti petreci cea mai mare parte a timpului. Stie sa acorde primul ajutor?
Primul ajutor mi se pare o lectie atat de importanta, incat imi e cam rusine sa recunosc ca nu stiu nimic pe tema asta. Cunostintele mele se reduc la cateva manevre invatate din Grey’s Anatomy sau House. Nu-i motiv de mandrie. Din pacate, nici la scoala si nici in alta parte nu m-a invatat nimeni cum se resusciteaza o persoana, ce trebuie sa faci cand vezi pe cineva la pamant sau cand esti martorul unui accident.
Pentru oameni ca mine, dar nu numai, MaiMultVerde si ING Asigurari de Viata au lansat aplicatia “Lectia de prim ajutor“, disponibila pentru Android si iOS. Aplicatia este creata pentru persoane fara pregatire medicala, iar termenii de specialitate folositi sunt destul de accesibili, pe intelesul oricui. Iata ce am observat eu dupa ce m-am jucat putin cu aplicatia:
Uneori, cea mai simpla metoda de a obtine ceva este sa faci tu lucrul respectiv sa se intample, fara sa mai astepti dupa altii.
Pentru mine (biciclista amatoare) si pentru Rozica (semicursiera) e cam frustrant sa ne plimbam impreuna prin Bucuresti. Pe mine ma dor toate amintirile plimbarilor cu bicicleta prin alte orase europene. Nu mai zic ca in Bucuresti uneori ajung la destinatie transpirata de la adrenalina, nu de la efort. Iar pe Rozica o dor rau de tot rotile de la bordurile de 20 de centimetri plasate strategic din 50 in 50 de metri pe trotuarele cu piste.
O sa mai dureze pana se schimba lucrurile, asta e cert. Insa cu cat suntem mai multi, cu cat iesim cu mai mult curaj pe strada, cu atat o sa ne facem prezenta simtita mai bine.
Daca vreti sa fiti parte dintr-un manifest imposibil de ignorat de catre soferi si autoritati, va invit sambata dimineata la plimbarea Pista Verde. Vom primi din partea Coca-Cola HBC niste PET-uri pline cu vopsea pe care o vom imprastia pe strada cu rotile noastre, creand astfel o pista colorata pe traseul Piata Uniri- Bd. I.C. Bratianu – Piata Universitatii – Bd. Nicolae Balcescu – Magheru – Piata Romana – Bd. Dacia – Calea Victoriei – Splaiul Independentei – Piata Unirii.
Locul biciclistilor este pe niste piste special create la marginea strazii, unde nu au ce cauta masini, pietoni, pubele, statii de autobuz, guri de canalizare sau, mai nou, panouri electorale.
Asadar, cu cine ma vad sambata dimineata?
PS: Am facut un experiment, iar acelasi drum facut pe trotuar a durat de trei ori mai mult decat cel pe strada.
Cand esti artist si vrei sa creezi, gasesti inspiratie in viata si in tot ceea ce te inconjoara. Asa a fost pe vremea lui Michelangelo, a lui Picasso si a lui Brancusi. Asa e de cand lumea. Insa lumea s-a schimbat, la fel ca interesele si preocuparile noastre cotidiene.
De aceea, imi permit sa numesc arta bicicleta creata de fotograful suedez Fabian Öhrn si art directorul Joakim Hedblad, facuta 100% din produse alimentare. Un amestec de spaghetti, carnati, grapefruit, morcovi, ghimbir, castraveti, branza si ulei de masline poate ca nu suna a cea mai buna reteta de salata, dar s-au transformat intr-o bicicleta colorata, in marime naturala.
Pe 6 mai, parlamentarii lasa acasa limuzinele de serviciu si pornesc la plimbare pe doua roti. Chiar as vrea s-o vad si pe-asta.
E vorba despre o initiativa a Alinei Gorghiu, care vrea sa-i scoata pe politicieni si pe bloggeri la o plimbare impreuna, pe biciclete. Tot ce trebuie sa faca bloggerii este sa nominalizeze cativa oameni politici pe care ar vrea sa ii vada pedaland prin Bucuresti.
Nu stiu daca ati urmarit povestea cailor salbatici de la Letea, cumparati de diverse firme pentru a fi sacrificati si vanduti pentru carne. Daca nu, reportajul de mai jos spune pe scurt povestea trista si emotionanta a animalelor salvate de la eutanasiere, ingrijite si eliberate inapoi in Delta de asociatia Vier Pfoten.
Va dau cateva detalii:
- 54 de cai au fost capturati prin metode barbare din zona satului Cardon. Nemancati si plini de rani, au fost incarcati intr-un TIR si transportati timp de 28 de ore pana la un abator din judetul Covasna.
- imediat dupa primirea sesizarii de la sateni, Vier Pfoten face sesizari catre Politia Tulcea si Directia Sanitar Veterinara, sesizari ramase fara raspuns pana in ziua de azi.
- sub pretextul ca ar fi bolnavi de anemie infectioasa, caii sunt pregatiti pentru vanzare cu 100 de lei/bucata.
- pe 20 mai, toti caii sunt incarcati intr-un TIR folosind furci si bete. Dupa mai bine de 12 ore de drum, TIR-ul este verificat de autoritati in Braila. Bilantul: o iapa murise, iar 4 cai erau cazuti in TIR.
- in doar cateva zile, cauza de pe Facebook realizata pentru promovarea actiunii de salvare a strans peste 34.000 de sustinatori.
De cand a dat frigul si i-am stricat o frana, Rozica mea sta la subsol. Asteapta zile mai insorite, in care sa o duc intr-o plimbare pana la service si apoi la o tura prin parc.
Cat nu e prin zona, eu o cam insel. Zilnic. E drept, mai rar bicle la fel de simpatice ca Rozica, dar e plin internetul de fotomodele cu doua roti.
Prin alte tari, mai ales in cele cu o cultura puternica a mersului pe bicicleta, existe retele de site-uri despre ele. De self help, de recomandari, de povesti. Dar sa le vezi pe cele de bike fashion! Ce pantofi merg la pedalat si ce nu, cat de lunga trebuie sa fie fusta si tot felul de tinute inspirate pentru pedalat comod, dar cu stil si tot asa.
Daca v-am starnit curiozitatea, va arat cateva dintre site-urile mele preferate cu biciclete:
In 1895, ziarul american New York World publica o lista a lucrurilor pe care femeile nu ar trebui sa le faca pe bicicleta. Va povesteam in toamna ca am invatat si eu cate ceva pe propria piele, din saua Rozicai. Dar aceste Don’ts de acum 117 ani sunt amuzante (chiar si fara intentie) si la fel de valabile in zilele noastre.
Nu stiu cu ce obiect de raspandire infloritoare post-Revolutie mai au romanii o relatie dragoste-ura atat de intensa precum cu sticla din plastic. Poate cu verisoara ei, punga din plastic “de unica folosinta”, dar aia, fiind mai subtire de inger, cedeaza prima in orice confruntare.
Eram prea mica pe vremea aceea ca sa-mi amintesc primul PET pe care l-am vazut/atins/molfait. Parca azi venea mamaia de la piata cu sticlele de lapte mari, care se loveau sticla pe sticla in sacosa de panza. Iar a doua zi deja aveam Coca-Cola la PET pe masa. Sau American Cola, dupa caz si posibilitati.
Cateva dintre lucrurile care pana atunci costasera bani buni au devenit gratuite. Dar romanul, ca tot i s-a dus vorba de om strangator, a inceput sa gaseasca multiple utilizari PET-ului.
In aprilie scriam despre un grup de facebook creat de tulceni pentru a face drumul Bucuresti-Tulcea si retur mai repede si mai ieftin, adica prin carpooling – un fel de autostop virtual. Pe vremea aia, grupul avea 800 de membri. Azi are 2200 
