Aplicaţii pentru plimbăreţi

Când te apucă dorul de ducă, ai mintea în zece părţi – să nu uiţi să împachetezi încărcătorul, să nu uiţi să printezi biletele de avion, să verifici ce benzinării ai în drum, să-i laşi mâţei ceva în castron etc. E bine să fii organizat, însă e posibil să nu-ţi iasă întotdeauna. Şi nu vrei să-ţi strici toată vacanţa pentru că ai luat bilete greşite sau ai rămas în pana … şoferului începător.

Vreau să vă recomand două aplicaţii pentru călătorii care vă mai iau de pe cap o parte din griji.

Read the rest of this entry »

Aventura filipineză, partea I – Românca, libaneza şi spaniolul au plecat în insule

Dacă te-ai hotărî azi să începi să vizitezi în fiecare zi câte o insulă din Filipine, ţi-ar trebui vreo  20 de ani ca să le vezi pe toate. Dar ai nevoie doar de câteva zile să-ţi dai seama că ţărişoara aia merită efortul.

Noi – o româncă, o libaneză şi un spaniol – am plecat de la casele noastre cu gândul să vedem o mulţime de locuri. Dar socoteala filipineză ne-a demonstrat că, atât timp cât nu ne putem folosi de teleportare, nu putem vedea decât jumătate din ce ne propusesem.

Am petrecut tot timpul în insulele din Palawan, fascinaţi de sălbăticia de acolo, iar în ultima zi am fost în extrema cealaltă, adică Boracay – una dintre cele mai bine cotate plaje din lume, dar şi foarte turistică.

Ne-am întâlnit cu toţii în Barcelona şi am zburat spre Manila cu două escale – Frankfurt şi Beijing.  După un drum lung, am ajuns la Manila într-o noapte de joi spre vineri, la ora 2. Momentul când m-am dat jos din taxi a fost singura dată când m-am întrebat dacă nu cumva era mai bine să păstrez zilele de concediu pentru Delta Dunării.

Read the rest of this entry »

Bookmarks pentru bilete ieftine

Peru la 300 de euro? New York la 330 euro? Zanzibar la 335 euro? Parcă sună prea ieftin, nu? Parcă ţi-e teamă să nu te plimbe cu avionul din hârtie şi să strige cineva Allah Akbar în mijlocul cursei.

Până să citesc articolul de pe tedoo.ro, habar n-aveam că sunt oameni care îşi câştigă existenţa din vânătoarea biletelor de avion ieftine. De atunci, însă, am descoperit că sunt chiar mulţi Unii şi-au făcut site-uri exact pe profilul ăsta şi anunţă cele mai bune oferte ale companiilor aeriene.

De obicei, eu am mai întâi ideea de a pleca undeva anume şi abia apoi caut bilete. Însă când mai găsesc oferte foarte bune, ajung la concluzia că ar fi păcat să nu profit de ele. De când intru pe site-urile cu bilete de avion ieftine, parcă ordinea s-a schimbat şi destinaţia nu mai vine prima. Din moment ce toate sunt foarte ieftine, ai nevoie de puţină spontaneitate şi de nişte zile de concediu pentru a te hotărî de azi pe mâine că pleci pe alt continent.

Dacă nu v-aţi luat încă tot concediul pe anul ăsta şi aveţi nişte bani pe card, iată câteva dintre sursele pe care le răsfoiesc eu pentru oferte la biletele de avion. Majoritatea sunt cu plecare din alte oraşe europene – Madrid, Varşovia, Paris, Londra etc. Însă ieşi ieftin cu tot cu drumul de la Bucureşti până acolo.

Read the rest of this entry »

Urmează staţia Filipine, cu peronul în necunoscut

Nu ştiu dacă aţi auzit vreodată de fenomenul numit frequency illusion, dar sigur vi s-a întâmplat.

“Frequency illusion – the illusion in which a word, a name or other thing that has recently come to one’s attention suddenly appears “everywhere” with improbable frequency”, zice Wikipedia. Mai pe româneşte, e ca atunci când te gândeşti că te-ai apuca de baschet şi când deschizi televizorul e un meci de baschet, când mergi la mall e reducere la mingi, iar geamul de la scara ta de bloc a fost spart de nişte copii care se credeau Michael şi Magic.

Cam aşa a fost pentru mine cu plecarea în Filipine. Vorbeam în toamnă cu nişte prieteni despre cum ar fi să mergem undeva, departe, cam până în Filipine. Am râs şi am început să fim mai atenţi la biletele de avion pentru ţările calde, dar nu neapărat în zona aia. După ceva vreme, am auzit că cineva s-a mutat pe strada Manila. Iar apoi am văzut un fotoreportaj cu nişte bone filipineze. Apoi am dat peste albumul cuiva de pe Facebook cu poze din Palawan. Şi, într-un final, îmi bâzâie whatsapp-ul cu vestea că au apărut nişte bilete relativ ieftine. (am să detaliez într-un articol viitor cât a costat totul, dar credeţi-mă că e foarte accesibil).

În plus, o atracţie turistică importantă sunt Chocolate Hills. Astea sunt vreo 200 de dealuri conice, înconjurate de copaci la poale, dar pe care nu creşte decât iarbă. Toamna, iarba se usucă şi de aici numele. Interesant este ca Chocolate Hills se întind pe suprafaţa mai multor sate din provincia Bohol, printre care şi satul Carmen. Ciocolată – Carmen. Dacă nici ăsta nu e un semn…

Read the rest of this entry »

Afiyet olsun şi dumneavoastră!

E o mare mândrie pentru mine să prind câteva cuvinte în limba ţării pe care o vizitez. Pe lângă engleză şi franceză, reuşesc să zic vreo două (la propriu) vorbe în germană, olandeză şi suedeză. Daneza e imposibilă, am reuşit să învâţ câteva cuvinte numai din nişte melodii. Ba chiar, de curând, am învăţat să întreb “ce vrei să mâncăm” în arabă

Antenele mele recepţionează rapid ce vorbesc cei din jur şi cred că am o înclinaţie – îmi dau seama din context ce înseamnă unele expresii. Adică aşa credeam, înainte să ajung în Turcia…

De când am pus piciorul pe tărâm turc, eu şi Gabriela am încercat să învăţăm frazele uzuale de la băieţii de la hotel (care Gabriela şi care băieţi? Aflaţi în poveştile anterioare). Aşă că toată excursia am fost în tourist mode şi n-a fost mic dejun fără gunaydin înainte. Ce să mai, eram de-ale locului.

Până când, într-o dimineaţă, mergem noi în bazarul de fructe să facem plinul. Era o nebunie acolo – smochine uriaşe, zmeură, struguri, arahide şi alune de pădure, piersici gigant, toate cu gust mult mai intens decât ce găsim noi la piaţă (importate tot din Turcia, desigur).

Read the rest of this entry »

De ce calatorim?

Calatorim ca sa ne pierdem si sa ne regasim, sa cunoastem alti oameni, alte stiluri de viata si alte perspective, dar sa ne cunoastem mai bine si pe noi.

Eu uneori plec ca sa fug, alteori ca sa (ma) regasesc, alteori ca sa aflu, sa vad si sa simt. Sau ca sa-mi caut locul cand nu mai sunt sigura ca am loc in locul meu.

Am citit zilele astea un articol care m-a facut sa descopar si alte motive. Nu reusisem sa le izolez pana acum, dar stiu ca sunt acolo, de fiecare data cand petrec prea mult timp pe site-urile cu bilete de avion.

Calatorim ca sa uitam regulile si sa invatam unele noi. Sa scoatem oamenii si locurile pe care le vedem dintr-o lume abstracta, a stirilor si fotografiilor facute de altii, si sa-i aducem in constiinta noastra concreta. Iar apoi, sa oglindim cele doua lumi una intr-alta.

Read the rest of this entry »

Doua campanii pe care le admir

Azi vreau sa va povestesc despre doua campanii pe care le admir. De fapt, e vorba mai exact despre o abordare admirabila a intregii comunicari a unui brand si a mecanismului fun si provocator de concurs al celui de-al doilea.

Admir Kit Kat de cand au inceput sa faca pe Facebook “pauza de la 13:55“. Sau cel putin de cand am descoperit-o eu A fost prima pagina pe care am observat o categorie de content regulat, cu copy amuzant si witty si cu vizual personalizat in functie de subiect. Pastreaza cea mai mare parte a mesajelor in jurul ideii de pauza, posteaza la ora fixa, iar copy-ul ma face sa rad in fata monitorului.

Va dau doar doua mostre: “O companie din America isi obliga angajatii sa ia mereu pauze de concediu. Oare cei ce refuza sunt pedepsiti disciplinar cu 3 vacante in plus?” sau “Studiile arata ca barbatii care iau pauze de curatenie sunt mai fericiti. Un nou sport casnic e pe cale sa apara: fotbalul cu buretelul de vase”.

Read the rest of this entry »

Triunghiul meu amoros cu Lindau si Meersburg

Cred ca m-am atasat emotional de Lindau si Meersburg, doua orasele mici de pe marginea lacului Bodensee (sau Konstanz), aflate relativ aproape de granita cu Austria si Elvetia. A fost ca intre niste oameni care nu se asteptau la mare lucru inainte sa se vada prima data, dar a fost o poveste cu zambet larg din prima.

Daca undeva, in lume, exista trei persoane care au decis din primele cinci minute petrecute impreuna sa formeze un triunghi amoros, inseamna ca au simtit ce am simtit eu pentru Lindau si Meersburg. Dar o romanta calduroasa si plina de energie pozitiva, nu pasionala si agitata, precum Barcelona.

Read the rest of this entry »

Munchen – confort, bere si nudisti

Cand am ajuns in Munchen, am fost avertizata: orasul asta e numai despre Komfort. In curatenia si linistea lui, unii romani care locuiesc aici il gasesc plictisitor. Totul merge bine, functioneaza nemteste, metrourile nu intarzie, nimeni nu sta peste program la serviciu si esti in perfecta siguranta daca bantui pe strazi la 3 dimineata. Un scenariu cam lipsit de adrenalina pentru un roman obisnuit cu viata grea de Bucuresti.

Dupa o zi de plimbat, pot sa confirm ca, intr-adevar, orasul este foarte, foarte linistit. Centrul e mare – doar ca sa vezi centrul vechi ai nevoie de cel putin 4-5 ore. E un oras foarte atent construit, iar strazile lui curate si cochete n-au vazut in viata lor ambuteiaje.

Arhitectura este relativ uniforma, desi mai apar cladiri moderne pe langa unele vechi, clasice. In centru sunt cladiri impunatoare – Parlamentul, cladirea Primariei (Marienplaz) si cateva catedrale in stil gotic care merita vizitate si pe dinauntru. Tot in centru este si Maximilianstrasse, un fel de Champs Elysees nemtesc – Gucci, Dior, Vertu, Versace si restul. Ca peste tot, 90% dintre clientele care ieseau incarcate cu pungi din magazinele astea erau araboaice. Ca sa vedeti ce se ascunde sub burka.

Daca e un lucru de care sunt mandri nevoie mare nemtii, aia e berea lor – Weissbier, Dunkelbier, Augustiner si sute de alte tipuri. Merita sa le degustati intr-un Biergarten, alaturi de un meniu traditional de carnati, salata de cartofi sau varza, branzeturi etc.

Read the rest of this entry »

Tipologii de turisti

Un vis mai vechi de-ale mele este sa calatoresc singura undeva. Cu toate astea, cred ca o mare parte din placerea calatoriei este meritul oamenilor care te insotesc. Pana acum am fost in vacante si cu o persoana, dar si cu zece, asa ca, pe la obiectivele mai plictisitoare mi-am gasit ocupatie si i-am studiat.

1. Turistul entuziast – vrea sa vada TOT! Isi ia o saptamana de concediu si vrea sa vada Germania, Elvetia, Austria si poate-poate strecoara si Italia pe acolo, de ce nu. Are momente de depresie cand se gandeste ca ar fi trebuit sa isi ia zece zile libere in loc de sapte.  Ce fraier a fost. Cand ajunge la destinatie, face deja planuri pentru ce va vizita in concediul urmator, cand se va intoarce. Ca ramasesera niste obiective pe care nu le-a vazut.

2. Turistul de muzee – are o lista cu toate muzeele din zona, pretul biletelor de intrare si a cautat deja pe net lucrarile pe care vrea sa le vada. Poate rezista intre 8 si 10 ore in Luvru fara apa si mancare, numai sa nu cumva sa plece fara sa vada galeria pictorilor olandezi, de la ultimul etaj. La Pompidou ia notite intr-un carnetel misterios.

3. Turistul militar – isi face planul cu trei-patru saptamani inainte. Stie ce are de vizitat, cand, cat dureaza si cat costa totul. El nu lucreaza cu zile, ci cu jumatati de zile sau chiar cu intervale de 3-4 ore. E ala care te anunta in timp ce infuleci din hamburger ca mai ai fix 1 minut si 17 secunde ca sa termini de mancat. In sinea lui, stie ca TU esti veriga slaba a grupului, asa ca a alocat in secret niste pauze de mers la toaleta – trei minute la fiecare trei ore. Dar n-a mai zis nimanui de ele, ca sa fie folosite doar in caz de forta majora. Ca altfel pierde randul la coada la bilete pentru urmatorul muzeu. Tot turistul militar tine harta si ii ghideaza pe ceilalti.

4. Turistul relaxat – este sub conducerea unui turist militar. Are o idee vaga despre ce o sa viziteze, dar stie ca turistul militar are totul planificat. Spera doar ca propunerea lui de a manca pizza traditionala in locul ala despre care a citit pe net a fost trecuta in program. Nu suporta sa se grabeasca si uneori se da bolnav ca sa scape de muzee. Daca ar fi dupa el, ar vizita mai degraba baruri si parcuri.

5. Turistul shopaholic – poarta la el o lista cu oameni care vor primi suveniruri. Vaneaza branduri care nu se gasesc in Romania si sta cu orele ca sa probeze haine. Destinatii preferate: Italia, Austria, Turcia.

6. Turistul manipulant – El stie care-i planul, dar incearca sa il schimbe. “Nu vreti voi mai bine sa renuntam azi la muzee si sa mergem la water park?”. Seamana samanta de scandal in grupurile mari, cu risc de bisericute. E in stare sa-l convinga pe turistul shopaholic sa amane cumparaturile pe ultima zi, duminica, fara sa-i spuna ca in vestul Europei, toate magazinele sunt inchise duminica.

7. Turistul indragostit – Pleaca de la hotel tarziu, din motive evidente. Viziteaza doua-trei obiective, dupa aia se retrage cu perechea intr-un local unde se destrabaleaza fara sa-i stie nimeni. Foloseste la maximum functia de self photo a telefonului sau isi programeaza aparatul pentru fotografii automate. Isi petrece mare parte din vacanta in camera de hotel.

8. Turistul de lux – Pleaca rar, pentru ca vrea sa stea mereu la 5 stele si sa manance doar la restaurant. E cam lenes, asa ca ii roaga pe altii sa planifice excursia pentru el. “Nu ma intereseaza cat costa, dar sa am baie in camera, demipensiune si piscina. Faceti voi planul si eu va zic daca vin”. Merge in grupuri mici – de cele mai multe ori in cuplu, pentru ca e greu sa convingi prea multi oameni ca un city break la Paris costa 600 de euro.

9. Turistul globetrotter – nu are mereu un plan. Calatoreste pe distante mari cu avionul, trenul, autostopul sau pe jos. Ia avionul la dus pana intr-o destinatie, dar trece prin trei-patru tari in calatoria lui si la intoarcere zboara din alt fus orar. Merge low cost, are profilul de couchsurfing plin de recomandari si nu se sfieste sa calatoreasca singur. Are un rucsac in care ii incape bagajul si pentru trei zile, dar si pentru doua saptamani.

Si acum sa nu faceti pe inocentii. Stiu ca ati fost cu totii, pe rand, in fiecare dintre rolurile de mai sus