O idee despre paginile de Facebook de succes

Una dintre cele mai bune idei retinute la Leaders in Marketing a fost a lui Peter Blackwell, care a subliniat cat de importanta este cauza din spatele unui brand.

Nu e vorba de headline si nici de promisiunea brandului, ci de misiunea lui – telul suprem, ce vrea sa aduca brandul in viata consumatorului. O cauza coerenta va pastra focusul tuturor actiunilor de marketing, deciziile vor fi mai usor de luat si va fi si mai simplu de comunicat, spune Blackwell.

Din perspectiva asta, ma uitam zilele trecute pe cateva dintre paginile de Facebook care imi plac cel mai mult. Toate au o cauza bine definita, care nici macar nu are legatura cu produsul lor. Va dau doar doua exemple.

Read the rest of this entry »

Inventivitate, solidaritate si sabotaj à la Tulcea

Noi, tulcenii, suntem o gasca de amarati. Stam in coltul tarii, izolati de ape si de-abia ne deplasam dintr-un loc in altul. Avem o gara mare si frumoasa, unde vin fix doua trenuri pe zi de la Capitala si tot atatea pleaca.

La capitolul transport (din)spre Bucuresti, in afara de cele doua trenuri, oferta cuprinde si microbuze.

Microbuzele sunt special create pentru pasagerii iubitori de miros de sarmale, carora le place de fie tratati precum sardinele in niste cutii incomode, pe roti. Se adreseaza unui public-tinta instarit, pentru ca un bilet dus costa 75 de lei, deci un drum retur te scapa de 150 de lei lejer. Asta in conditiile in care Tulcea nu-i vreun mare oras industrial, iar salariile sunt de doi lei.

Pe scurt, daca nu ai descoperit inca teleportarea, nu ai cum sa ajungi de la Bucuresti la Tulcea sau invers decat cu masina, cu cele doua trenuri sau cu maxi-taxi-urile mizere si scumpe. Problema reala este ca exista o singura firma de microbuze care are monopol* pe transportul intre cele doua orase: Augustina.

Orice tulcean neposesor de masina proprie se inverzeste cand aude numele asta. Pentru ca, inevitabil, te gandesti la toate biletele la suprapret pe care le-ai cumparat de la ei cand n-ai avut alternativa si la toate excursiile in strainatate in care ai fi putut sa mergi de banii aia.

Read the rest of this entry »

Dupa 7 luni de “campaniile saptamanii”

Sunt 7 luni de cand monitorizez saptamanal campaniile din blogosfera. Cand am inceput eram deja si blogger, si cititor, si om de agentie. Vreau, nu vreau, monitorizarea ma obliga sa citesc in jur de 700-800 de articole pe saptamana din reader. Zilnic, inclusiv bloggerii care nu imi plac, inclusiv subiectele pe care altfel nu le-as citi.

Citind aproape tot ce scriu bloggerii inclusi in campanii (dar nu numai ei), in mintea mea s-a conturat o realitate actuala a online-ului. Va las mai jos cu cateva concluzii si astept sa-mi spuneti cu ce sunteti si cu ce nu sunteti de acord:

Read the rest of this entry »

Pozele de pe facebook va vaneaza si in viata viitoare

Aveti grija ce fotografii postati pe Facebook pentru ca, la nevoie, orice televiziune are dreptul de a le folosi, indiferent de situatie: ati fost implicati intr-un accident, ati murit, ati disparut de acasa, nu v-ati platit taxele, orice.

In decembrie, dupa ce am scris postul asta, am facut si o sesizare la CNA. Mi s-a parut de prost gust faptul ca Pro TV a folosit fotografia postata pe profil de o fosta colega pentru a ilustra stirea ca a fost implicata intr-un accident si e in coma.

Read the rest of this entry »

Cum sa recunosti un virus* pe Facebook. Ghid pentru naivi

Un click gresit pe facebook e ca o boala transmisibila: te trezesti cu reactii si efecte secundare la mult timp dupa ce ai facut greseala. Iata de ce trebuie sa tii cont ca sa iti fie mai usor sa depistezi virusii de pe Facebook inainte sa-ti umple wall-ul cu dracovenii.

1. Virusii vin sub forme ascunse: link-uri, evenimente, chiar si check-ins. Un lucru au in comun: daca dai click/accept/allow, wall-ul tau si wall-urile prietenilor tai vor deveni terenul lor de destrabalare.

Read the rest of this entry »

Branduri pe Facebook: Oreo

Doi biscuiti si crema la mijloc

Oreo a aparut in SUA, in 1912 si, contrar aparentelor, nu este un biscuite, ci o prajiturica. Adica a fost intai Oreo Biscuit, apoi si-a mai schimbat de cateva ori numele din buletin, pana s-a oprit la Oreo Chocolate Sandwich Cookie. Sau cel putin asa ii zic americanii.

Prajiturica asta are doar doi biscuiti cu multa cacao si niste crema de vanilie intre ei. Nu-i mare smecherie. Dar are aproape 100 de ani de istorie, timp in care si-a creat o poveste si un rol puternic. Asa a devenit cea mai bine vanduta prajiturica a secolului XX. S-au facut cantece dupa ea, apare in filme si nu vreau sa-mi imaginez cate milioane de copii s-au dat cu fundul de pamant prin magazine dupa un pachet de Oreo.

Read the rest of this entry »

E normal asa ceva?

Weekendul asta am aflat o veste care m-a impietrit in fata televizorului: doua fete de 20 de ani, studente, au fost calcate de o masina pe trecerea de pietoni. O individa conducea cu viteza si, din spusele martorilor, vorbea la telefon. Ele incercau sa traverseze. Una a murit pe loc, iar cealalta este in coma si nici nu vreau sa ma gandesc ce sanse are.

Read the rest of this entry »

Be a part of it

Asa iei jackpot-ul intr-o campanie: faci ceva misto si simplu, incat lumea sa vrea sa se alature fara sa insisti prea mult. Le-a reusit foarte bine celor de la festivalul gay Stockholm Pride, care au facut un parteneriat cu regia de transport public si au transformat o idee simpla intr-un eveniment care a facut prejudecatile sa para old-fashioned.

Read the rest of this entry »

O zi din viata unei concursomane* de pe Facebook

10.00 – M-am trezit, iau laptopul cu mine la baie si citesc Horoscopul. Am norocu scris in stele.

10.30 – Ia sa vedem ce e pe facebook… Poate au dat iPhone-urile alea gratis la toata lumea.

11.00 – Caut alte concursuri la care sa particip. Sa fie multe si cu raspunsuri mai simple, ca sunt ocupata azi, am ceva treaba de la 12.00.

11.30 – A venit un colet cu borcane pentru mine. Nici nu mai stiu la ce le-am castigat.

12.00 – Le fac cont de facebook lu’ tanti Nina si tanti Marga de la Ploiesti si pisicilor. Pana la urma, pe familie trebuie sa te bazezi cand ai nevoie de likeuri la un concurs.

14.30 – Am emotii. La 15.00 se termina concursul cu mancare de catei pentru un an si maidanezul ala imbracat in robin hood are zece like-uri in plus fata de Pichi al meu. Trebuie sa ne mobilizam. TREBUIE SA CASTIIIIIG!

15.00 – E 15.00 si nu s-a anuntat castigatoruuul!!! Le las un comm, sa aflu CE SE INTAMPLA!!!???

15.05 – N-am castigat :(:(:( Fir-ar el de maidanez. Dar nu ma supar, poate castig unul dintre celelalte 20 de premii care se anunta astazi. Asa e in viata: m-ai pierzi, m-ai castigi. Vorba lu Piturca.

15.10 – Dupa atata munca, merge o pauza de Farmville, ca am nevoie de energie pozitiva si recoltele mele au nevoie de fertilizari.

16.00 – Like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like, like. Gata. Mi-am ajutat si prietenii.

17.00 – A venit copilul de la scoala. Hai la pozaaa, schimbam si poza de profil cu ocazia asta.

17.30 – Hranesc pestisorii, dau attend la evenimentele cu iPhone gratis, votez ca sustin proiectul Rosia Montana si gata pe seara asta, ca am obosit. Pa Facebook, ne vedem maine!

19.00 – Uf, nu ma pot abtine. Intru 5 minute pe concursuri.biz. Am nevoie de un mixer nou, ca mi s-a taiat maioneza. Poate il castig. Eu chiar am nevoie de premiul asta….

20.00 – A venit barbatul de la munca si vrea sa lucreze la calculator. Dupa ce ca toata ziua sta cu nasul in monitor la serviciu, mai vrea sa stea si acasa, nu intelege ca am niste recolte de strans. Las’ ca castig eu un calculator nou!

*pentru ca majoritatea sunt femei

Prezentare: Concursuri – reguli de eficienta si de bun simt

Pentru ca e free, Facebook e plin de concursuri. Pentru ca, oricat de proaste ar fi, tot aduc clienti, site-urile de oferte sunt pline de promotii. Din pacate, ce nu iau in calcul organizatorii de concursuri cu like-uri, concursuri plictisitoare sau pur si simplu proaste este ca o promotie sau un concurs facut fara o strategie le face mai mult rau decat daca nu ar fi fost facut deloc.

Read the rest of this entry »