Jazz-ul are un dar evident – îţi dă fiori pe şina spinării sau în glezne. V-am mai povestit despre câteva voci bune de jazz pe care le-am ascultat, despre piese care îmi plac, dar acum am descoperit ceva cu totul nou. Zilele trecute, la un concert în care Aylin Cadîr a cântat pentru un grup restâns de bloggeri, am auzit pentru prima dată cum sună jazz-ul în turcă. Cu siguranţă e cea mai interesantă descoperire artistică făcută în ultima vreme. Voi ce ziceţi?